Stiluri:

Taekwondo

Taekwon-do este o artă de luptă relativ modernă, majoritatea tehnicilor fiind create în secolul XX ( între anii '50 şi '60) de către maeştrii coreeni. Fiind vorba despre o ramură foarte dinamică a artelor marţiale - încă în curs de dezvoltare - acest sport se schimbă în mod continuu chiar şi în zilele noastre. Primele evidenţe legate de artele marţiale se datează din sec. I. înaintea Erei Noastre. Mai târziu regele al 24-lea al Silla-ei asociindu-se cu Chin Heung, regele Konguryo au pus bazele primei divizii militare de elită, care se numea "Hwarangdo". Instrucţia Hwarando-ului a pus mare accent atât pe folosirea armelor cât şi pe însuşirea tehnicilor luptei corp la corp, fără nici un fel de armament. Dacă e să dăm crezare istorisirilor din aceea epocă, acest stil a fost încă de pe atunci caracterizat de tehnici extraordinare de lovire cu piciorul. Instrucţia Hwarangdo pe lângă antrenarea fizică a trupului, a pus mare accent şi pe educaţia spirituală a practicanţilor, pe baza învăţăturilor confucianiste ale preotului budist Won Kwang.

La sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului al 20-lea, după ocupaţia japoneză, clasa de mijloc din Coreea, dacă dorea să ofere tinerilor o educaţie bună, singura soluţia era de a-şi trimite copii să înveţe în Japonia. Aceşti tineri coreeni care îşi făceau studiile în Japonia au intrat în contact cu artele marţiale japoneze, astfel şi cu karate-ul din Okinawa, care era pe atunci pe cale de răspândire în Japonia. Un astfel de tânăr a fost Choi Hong Hi, practic inventatorul denumirii de Taekwon-do, iar mai târziu preşedintele asociaţiei ITF. Choi Yong Sul , învăţând Aiki Jitsu-ul şcolii de Daito Ryu (şcoala lui Takeda Sokak) când a revenit în Coreea a început să combine aceste tehnici cu stilurile coreene, denumind acest stil Yu Kwon Sul, iar mai târziu Hapkido. Aşa a procedat şi tânărul Hyung Yee Choi, înrudit cu Choi Hong Hi, devenind - sub numele de Masutatsu Oyama - fondatorul Kyokushin Karate-ului în Japonia. După eliberarea de sub ocupaţia japoneză, în Coreea de Sud au început să apară una după alta şcoli de diferite arte marţiale (Kwan-ok). De cele mai multe ori, în aceste şcoli se preda simultan mai multe stiluri de luptă, mai bine zis, pe atunci încă nu exista o delimitarea atât de clară între diferitele stiluri de luptă. Chiar şi cuvântul Taekwon-do apare pentru prima dată în această perioadă, fiind inventat de Choi Hong Hi ca denumire a ramurii artei marţiale practicate de el în 1955. În aceea perioadă el ocupa postul de instructor de Taakwon-do în cadrul armatei sud-coreene. Mai târziu, multe stiluri practicate în aceste şcoli (Kwan) au preluat denumirea de Taekwon-do. În prezent există două stiluri de Taekwaon-do răspândite şi practicate peste tot în lume. Între cele două ramuri de Taekwon-do (ITF şi WTF) există nenumărate diferenţe: în exerciţiile de formă, în denumirea, respectiv numărul acestora, în echipamente, în regulamentul competiţional, etc. Aceste diferenţe provin în principiu din diferenţele dintre Taekwon-do-ul practicat de Choi Hong Hi – care constă în îmbinarea elementelor de karate şi taek kyon - şi Taekwondo-ul rezultat de pe urma îmbinării mai multor arte marţiale şi a asimilării mai multor asociaţii de către Asociaţia Coreană de Taekwondo (mai târziu WTF).

De la http://www.budoshop.ro/taekwondo.html